România se confruntă cu o formă tot mai răspândită de sărăcie: cea energetică. O analiză a Asociației Energia Inteligentă arată că țara noastră are cele mai mari facturi la energie din blocul comunitar, iar între 30% și 40% dintre gospodăriile românești cheltuie peste 10% din venituri pe electricitate, gaz și încălzire.
Pragul critic este depășit atunci când o gospodărie cheltuie mai mult de 10% din venituri pe energie. Nu este vorba despre sărăcia extremă sau lipsa totală de venit, ci despre momentul în care facturile la curent, gaze sau costul lemnelor de foc devin principala grijă a unei familii în timpul iernii. Potrivit analizei AEI, energia nu mai funcționează ca un simplu serviciu, ci s-a transformat într-o povară structurală.
Cifrele reale, mai dure decât statisticile oficiale
Dacă privim indicatorul simplu al celor 10% din venit alocați electricității, gazului, energiei termice și combustibililor, realitatea europeană pare mai gravă decât arată cifrele oficiale despre „incapacitatea de a încălzi locuința”. Estimările AEI indică faptul că între 17% și 22% dintre gospodăriile din UE ar depăși acest prag, ceea ce înseamnă zeci de milioane de familii pentru care energia a devenit o presiune constantă asupra bugetului.
Diferențele dintre regiunile Europei sunt considerabile. În estul și sud-estul continentului – Bulgaria, România, Grecia – între 30% și 40% dintre gospodării cheltuie mai mult de 10% din buget pe energie. Aici se combină veniturile mici cu locuințele slab izolate și sistemele de încălzire ineficiente, iar la familiile cu venituri reduse energia poate ajunge la 15–20% din buget.
În sudul Europei, în țări precum Spania sau Portugalia, problema nu ține doar de nivelul veniturilor, ci și de calitatea locuințelor și de fluctuațiile prețurilor la electricitate. Aproximativ 20–25% dintre gospodării pot depăși pragul de 10%. În schimb, în nordul și vestul continentului – Finlanda, Danemarca, Luxemburg – proporția coboară la 5–10%, nu pentru că energia ar costa puțin, ci pentru că veniturile sunt ridicate, clădirile sunt eficiente energetic, iar sistemele sociale funcționează solid.
„Sărăcia invizibilă a clasei medii inferioare”
Uniunea Europeană măsoară oficial sărăcia energetică prin indicatori precum incapacitatea de a menține locuința adecvat încălzită. Acest indicator surprinde doar vârful aisbergului, explică expertul în energie Dumitru Chisăliță, președintele AEI.
Pragul de 10% din venit este mai incomod, pentru că arăta altceva: familii care încă plătesc facturi, dar sacrifică alte cheltuieli importante– hrană, sănătate, educație. Este sărăcia invizibilă a clasei medii inferioare.
O gospodărie poate avea căldură în casă, dar poate renunța în același timp la vacanțe, la economii sau la siguranța financiară. Pe termen lung, această presiune produce efecte negative precum vulnerabilitatea economică și tensiunea socială.
Perioada 2022–2023 a arătat cât de cât fragil este echilibrul, continuă Chisăliță. În multe state europene, proporția gospodăriilor care au depășit pragul de 10% din buget cu plata energiei a crescut abrupt. Fără schemele de plafonare și sprijin public, cifrele ar fi fost semnificativ mai mari. Dar subvențiile nu sunt o soluție structurală. Ele cumpără timp, subliniază specialistul.
O problemă cu rădăcini multiple
Sărăcia energetică nu se explică doar prin prețuri, ci este rezultatul mai multor factori care se suprapun, potrivit analizei citate. În Europa Centrală și de Est există o particularitate: milioane de locuințe construite înainte de 1990 pierd căldură masivă. În sud, clădirile nu sunt pregătite pentru extremele climatice, iar în vest, costul ridicat al vieții erodează veniturile disponibile ale populației.
Pragul de 10% reprezintă mai mult decât o simplă statistică, apreciază studiul AEI. Este, de fapt, o linie morală care ridică o întrebare esențială: cât este acceptabil să plătească o familie pentru un serviciu de bază? Energia nu este un bun de lux, iar fără ea nu există locuire decentă, sănătate sau participare economică. Dacă un sfert din gospodăriile europene se află aproape de acest prag sau îl depășesc deja, problema nu mai poate fi considerată marginală.
Potrivit studiului, pragul de 10% din venit alocat energiei funcționează ca un barometru al echității economice în Europa, scoțând la iveală o Uniune în care accesul la confort termic și stabilitate financiară depinde încă puternic de zona geografică în care trăiești.
Riscul unei Europe fragmentate politic
Rata riscului de sărăcie sau excluziune socială ar putea urca spre 23–25% în următorii ani, pe fondul inflației care rămâne peste creșterea salariilor reale, al volatilității prețurilor la energie și al stagnării productivității europene.
O Europă cu un sfert din populație expusă riscului de sărăcie devine mai fragmentată politic, mai polarizată ideologic și mai vulnerabilă la populism, este concluzia studiului AEI. Sărăcia energetică, combinată cu presiunea costului vieții, alimentează partidele anti-sistem, eurosceptice sau naționaliste.
În statele din Est și Sud, acolo unde povara energetică este mai mare, tensiunile sociale pot crește chiar mai rapid decât în restul continentului. Astfel, Uniunea Europeană devine tot mai greu de guvernat, iar consensul privind politicile externe comune – sancțiuni, extindere, apărare – devine din ce în ce mai fragil.
