Un general de securitate care este bănuit că a teorizat un arhitect înainte de Revoluție va fi judecat la Curtea de Apel București. CNAS cere magistraților să constate că generalul Ionel Bidireci a făcut poliție politică înainte de 1989. Familia acestuia îl declară nevinovat.
Generalul Bidireci a lucrat în Securitate și este acuzat că a îngrădit dreptul la viață privată, libertatea cuvântului și secretul corespondenței și al convorbirilor telefonice pentru un arhitect luat în vizor după ce, în 1980, luase legătura cu un diplomat italian aflat în România.
După 1990, securistul și-a continuat activitatea ca ofițer în Serviciu Român de Informații unde a ocupat un post-cheie, ca șef al Inspectoratului de Contraspionaj; a fost trecut în rezervă în 2009, cu gradul de general maior cu două stele și pensie specială, arată B1TV.
Conform CNSAS, la momentul faptelor care îl incriminează, petrecute între 1980 și 1981, Bidireci era locotenent major în cadrul Direcției a III-a Contraspionaj din Departamentul Securității Statului, calitate, în care ar fi dispus mai multe măsuri de supraveghere în cazul unui arhitect din București, membru al Uniunii Artiștilor Plastici, devenit suspect după ce Securitatea a aflat că intrase în contact cu un diplomat italian.
I-a transformat vecinii în informatori
”Obiectivul” M.A. avea ”antecedente”: cu circa 20 de ani înainte, fusese filat deoarece făcuse parte dintr-o ”organizație subversivă” în cadrul căreia – menționa Securitatea în 1980 – ”s-a manifestat dușmănos la adresa politicii partidului și statului nostru, preconizând schimbarea regimului democrat din România” pentru care a primit trei ani de închisoare.
În septembrie 1980, arhitectul a ajuns iar în atenția Securității din cauza legăturii cu diplomatul italian; pentru ”clarificarea naturii acestei legături”, Bidireci ar fi ordonat ca cinci persoane infiltrate pe lângă italian să raporteze activitățile acestuia și, de asemenea, să fie recrutați inclusiv vecinii de bloc, pentru informații.
Bidireci a dispus inclusiv interceptarea corespondenței și convorbirilor telefonice ale arhitectului.
În iunie 1981, arhitectul a fost chemat la sediul Securității, unde „a fost atenționat cu privire la anturajul necorespunzător pe care îl are, format din elemente parazitare, afaceriste, neintegrate în viața societății (multe persoane din cercul său de relații având cereri de emigrare), care au la activ condamnări pentru infracțiuni de drept comun, persoane cu o slabă pregătire morală și profesională.”
Conform documentelor din arhivele CNSAS, victima „a afirmat că discuția purtată cu organele noastre a fost un moment important în viața sa, care a avut darul să-l trezească la realitate și să-l determine să-și facă o autoanaliză severă a activității sale prezente și de perspectivă.”
CNSAS îl consideră vinovat
CNSAS a stabilit că a existat „un grad înalt de intruziune în viața persoanei urmărite informativ, inclusiv prin folosirea mijloacelor de tehnică operativă”, responsabil fiind Ionel Bidireci care a încălcat dreptul la viață privată, libertatea cuvântului și secretul corespondenței și al convorbirilor telefonice.
Consiliul a depus la Curtea de Apel București o acțiune în care cere constatarea calității acestui „lucrător al Securității” în susținerea unor activități care au suprimat sau au îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului.
Cercetarea CNSAS a demarat după o solicitare depusă de fiica arhitectului M.A. în prezent decedat.
Stabilită în SUA, fiica ar fi dorit, inițial, să afle și numele persoanelor din anturajul tatălui ei care l-au turnat Securității.
Însă, soția securistului Bidireci a negat că soțul ei at fi făcut poliție politică: „Este o vânătoare de vrăjitoare” a catalogat aceasta demersul CNSAS și al urmașilor victimei.