Un sondaj INSCOP din 2025 arată că 66,2% dintre români îl consideră pe Nicolae Ceaușescu un lider bun pentru țară. Rezultatul l-a determinat pe William Echikson, fost corespondent american în Europa Centrală, să publice o analiză despre România pentru Center for European Policy Analysis (CEPA). Jurnalistul vede în această nostalgie un semnal de alarmă pentru democrația românească.
Sondajul a fost realizat de INSCOP în perioada 25 iunie – 3 iulie 2025, la comanda Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER). Potrivit datelor, 66,2% dintre respondenți îl consideră pe fostul dictator un lider bun pentru România, în timp ce doar 24,1% au o părere negativă despre el.
William Echikson, care a lucrat ca jurnalist în Europa Centrală și de Est, a vizitat România pentru prima dată în 1986. Își amintește un București cu străzi întunecate, magazine aproape goale și o populație care se confrunta cu lipsuri constante. Trei ani mai târziu, în 1989, a fost reținut și expulzat de Securitate după ce a încercat să intervieveze un disident.
Un București schimbat, dar nostalgia persistă
Jurnalistul a revenit în țară în vara anului 2026, cu ocazia aniversării unui prieten. De data aceasta a găsit un oraș transformat și tineri profesioniști cu studii în străinătate și joburi în tehnologie, cu oportunități comparabile celor din marile capitale occidentale. Cu toate acestea, a observat că nostalgia față de regimul comunist persistă chiar și în familiile unor oameni cu venituri ridicate și educație occidentală.
”Bunicii lor tânjesc după ‘siguranța’ anilor ’70”, scrie Echikson, făcând referire la perioada în care statul oferea locuințe și promitea un loc de muncă garantat pe viață.
Autorul consideră că această nostalgie se bazează pe o imagine selectivă a trecutului. Pentru cei care trec acum prin dificultăți financiare sau nesiguranță economică, ideea unui loc de muncă și a unei locuințe garantate de stat poate părea tentantă. Problema, scrie el, este că acest tablou ignoră represiunea politică, restricțiile și lipsurile care au definit viața de zi cu zi sub dictatură.
Ce arată cifrele sondajului
Datele INSCOP conturează o imagine amplă a felului în care o parte dintre români percep perioada comunistă: 48,4% consideră că se trăia mai bine înainte de 1989, 75,1% cred că exista mai multă siguranță publică, iar 65,1% sunt de părere că era mai puțină corupție. În plus, 66,4% consideră că statul avea mai multă grijă de cetățeni, iar 77,2% cred că România era mai bogată înainte de Revoluție.
Aceste cifre reflectă percepțiile celor chestionați, nu o confirmare obiectivă a faptului că țara era mai prosperă sau că oamenii se bucurau de mai multe libertăți înainte de 1989. Sondajul conține de altfel și o contradicție notabilă: 80,9% dintre respondenți recunosc că înainte de 1989 exista mai puțină libertate decât acum, deși două treimi îl consideră totuși pe Ceaușescu un lider bun. Diferența dintre răspunsuri sugerează că nostalgia nu vizează regimul în ansamblu, ci mai degrabă anumite percepții legate de siguranță, stabilitate și rolul statului.
Amintiri personale și avertismentul jurnalistului
În analiza sa pentru CEPA, Echikson revine la propriile experiențe din ultimii ani ai comunismului. Descrie Bucureștiul lui 1986 ca un oraș cu străzi întunecate și magazine goale, unde alimentele erau greu de găsit, iar în 1989 a fost el însuși reținut și expulzat de Securitate după ce a căutat să ia legătura cu un disident.
Jurnalistul susține că regimul Ceaușescu nu poate fi judecat doar prin prisma locuințelor construite sau a industrializării. Aceste realizări, scrie el, nu pot fi separate de cultul personalității, de controlul exercitat asupra populației, de restrângerea libertăților și de politicile de austeritate impuse pentru plata datoriei externe. În ultimii ani ai regimului, românii s-au confruntat cu raționalizarea alimentelor, frig în case, pene de curent și restricții severe de consum — realități care, notează autorul, nu dispar doar pentru că unii își amintesc în primul rând de o anumită formă de stabilitate.
Echikson menționează și vizita sa la Palatul Primăverii, fosta reședință a familiei Ceaușescu, devenită muzeu. În opinia lui, prezentarea realizărilor atribuite dictatorului fără o atenție suficientă acordată abuzurilor și represiunii poate contribui la o imagine denaturată a perioadei comuniste.
Legătura cu populismul și fragilitatea democrației
Autorul leagă această nostalgie de ascensiunea curentelor populiste, care exploatează nemulțumirile economice și dezamăgirea față de instituțiile democratice. Promisiunile de ordine și siguranță devin atractive atunci când oamenii sunt nemulțumiți de prezent, chiar dacă soluțiile propuse presupun minimalizarea libertăților individuale.
Pentru Echikson, România ilustrează fragilitatea progresului democratic. Deși țara a cunoscut schimbări economice și sociale importante după 1989, beneficiile dezvoltării nu au ajuns în mod egal la toate categoriile populației. Contrastul dintre București, care s-a dezvoltat vizibil, și unele comunități rurale rămase fără infrastructură, apă potabilă sau servicii de bază este dat ca exemplu al acestor discrepanțe, care pot alimenta nemulțumirea și pot face trecutul comunist să pară mai atrăgător.
Autorul precizează totuși că nostalgia nu înseamnă automat o dorință de a reinstaura dictatura. El avertizează însă că idealizarea unui regim autoritar poate pregăti terenul pentru mesaje politice care promit soluții simple la probleme complexe și prezintă autoritatea excesivă drept alternativă la democrație.
Un avertisment similar a venit și din partea Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului. Cu ocazia publicării sondajului din 2025, conducerea instituției a descris nostalgia față de totalitarism drept o vulnerabilitate care poate afecta inclusiv securitatea națională.
În finalul analizei, Echikson scrie că experiența României ar trebui urmărită atent și de celelalte foste state comuniste din Europa, pentru că progresul economic nu este suficient, de unul singur, pentru a elimina nemulțumirile sociale sau pentru a împiedica idealizarea unui trecut autoritar. România a câștigat libertate, oportunități economice și un nivel de dezvoltare mult superior celui din perioada comunistă, însă rezultatele sondajului INSCOP arată că memoria colectivă rămâne vulnerabilă la idealizarea trecutului. Pentru autor, tocmai această contradicție reprezintă avertismentul central: o societate poate progresa economic și, totuși, poate continua să privească înapoi cu nostalgie spre un regim care i-a limitat libertățile.
