Un studiu publicat în Nature Food scoate la iveală fragilitatea securității alimentare globale. Deși multe state produc cantități semnificative de alimente, doar Guyana reușește să-și acopere complet necesarul intern pentru toate grupele alimentare esențiale.
Securitatea alimentară nu se rezumă doar la producția națională de calorii, ci și la capacitatea unei țări de a oferi o dietă completă și echilibrată. Analiza ia în considerare șapte grupe alimentare cheie: produse bazate pe amidon, fructe, legume, lactate, carne, pește și leguminoase.
Guyana este singurul stat care își acoperă integral necesarul din toate aceste categorii, conform datelor de la Visual Capitalist. Aceasta depășește cererea internă pentru produsele amidonoase și fructe, fiind astfel un caz unic de independență alimentară.
Diferentele regionale sunt semnificative, iar chiar și marile puteri agricole depind de importuri pentru cel puțin una dintre aceste grupe. China și Vietnam sunt aproape de autosuficiență, acoperind șase din cele șapte categorii, dar ambele au deficiențe la lactate.
Canada și Statele Unite acoperă doar patru dintre categoriile alimentare. Deși sunt mari producători de carne, lactate și cereale, importă semnificativ fructe și legume. Experții explică această situație prin factori geografici și climatici, țările nordice având sezoane agricole mai scurte.
În Orientul Mijlociu și Africa de Nord, lipsa resurselor de apă limitează sever autosuficiența alimentară. Regiunea, cu 6% din populația globală, dispune de sub 2% din resursele de apă regenerabilă, afectând agricultura la scară largă.
Producția de pește este un alt punct critic. Asia concentrează 91% din producția mondială de acvacultură, lăsând multe națiuni dependente de importuri marine.
România se situează pe locul 21 în clasamentul global al autosuficienței alimentare, acoperind 5 din 7 grupe alimentare. Alături de România se află Spania, Turcia, Rusia, Ucraina și Croația, toate cu un nivel similar de autosuficiență. Aceste țări, deși au un sector agricol robust, rămân dependente de importuri, subliniind fragilitatea echilibrului alimentar global, influențat de climă, resurse și infrastructură.
