Donald Trump și Xi Jinping se întâlnesc pe 24 septembrie la Washington, într-un summit oficial bilateral, dar cu posibile consecințe pentru Uniunea Europeană. Carmen Mitrea, expert în politică externă la Centrul AGORA pentru Democrație, avertizează că rezultatele negocierilor pot afecta comerțul și industria europeană. Analiza ei arată că summitul nu redefinește relația SUA-China, ci verifică înțelegerile stabilite la Beijing în luna mai.
Întâlnirea de la Washington continuă cadrul de stabilizare pus în funcțiune la Beijing, când cele două state au introdus conceptul de „stabilitate strategică constructivă” și au anunțat înființarea unor Consilii pentru Comerț și Investiții. O parte dintre angajamentele luate atunci a început deja să fie aplicată: în urma negocierilor de la New York din 20 septembrie, partea americană a confirmat operaționalizarea Consiliului pentru Comerț. Washingtonul a mai propus, în domeniul inteligenței artificiale, un mecanism de notificare a incidentelor care pot afecta securitatea națională.
Riscul pentru piața europeană
Pentru Uniunea Europeană, întrebarea centrală este ce se întâmplă dacă negocierile SUA-China conduc doar la creșterea achizițiilor americane de produse chinezești, fără schimbări structurale în economia Chinei. „China poate cumpăra mai multe produse americane și poate obține acces mai bun pentru unele bunuri de consum fără să-și reducă supracapacitatea industrială. Dacă barierele americane rămân ridicate, presiunea se mută spre piața europeană”, arată Carmen Mitrea.
Printre rezultatele cele mai vizibile urmărite de partea americană se numără achizițiile de avioane Boeing și de produse agricole. China s-a angajat în mai să cumpere 200 de avioane Boeing, iar reprezentantul comercial american Jamieson Greer a precizat că aproximativ 140 dintre acestea se află acum „într-o stare bună”, în timp ce alte 10 comenzi sunt în curs de formalizare.
În agricultură, Beijingul și-a accelerat achizițiile de soia, ajungând la aproximativ jumătate din angajamentul anual de 25 de milioane de tone. Ritmul rămâne însă insuficient pentru a atinge ținta de cel puțin 17 miliarde de dolari pe an. „Achizițiile sunt tranzacționale și reversibile, reformele structurale nu”, subliniază Carmen Mitrea, notând că China poate crește importurile de soia sau de avioane fără să-și modifice subvențiile și capacitatea industrială care alimentează excedentul comercial.
Obiectivele Bruxelles-ului sunt, potrivit analizei, mai ample decât cele americane: un comerț mai echilibrat, acces mai bun pe piața chineză și limitarea exporturilor care pun presiune pe industria europeană.
Mineralele critice, dosar sensibil
Unul dintre cele mai dificile subiecte rămâne cel al mineralelor critice. China promisese în mai un acces mai bun al Statelor Unite la pământurile rare, dar livrările au fost inegale, iar negocierile de la New York nu au adus progresul anunțat. Pentru Europa, miza este directă: dependența de China pentru anumite materii prime critice ajunge la aproximativ 90% în cazul unor pământuri rare, iar controalele la export figurează deja pe agenda negocierilor UE-China programate în octombrie.
O eventuală relaxare a licențelor pentru companiile americane ar crea un precedent pe care Comisia Europeană ar trebui să îl analizeze. Dacă Statele Unite ar primi acces preferențial fără o relaxare generală a restricțiilor, avantajul ar reveni în principal producătorilor americani.
În privința inteligenței artificiale, SUA au propus Chinei un dialog și un mecanism de notificare a incidentelor grave, însă restricțiile americane privind exportul de cipuri avansate și de echipamente pentru producția de semiconductori nu fac parte din negocieri. „Un mecanism bilateral SUA–China ar putea modela securitatea inteligenței artificiale la nivel global înainte ca UE să fie implicată. Europa are AI Act, dar puterea de reglementare nu se transformă automat în puterea de a stabili regulile geopolitice”, notează Carmen Mitrea.
Taiwan, linia roșie a stabilizării
Dosarul Taiwanului marchează, potrivit analizei, granița dintre stabilizarea economică și competiția strategică dintre cele două puteri. În centrul discuțiilor se află un pachet de armament pentru Taiwan, estimat la aproximativ 14 miliarde de dolari și aflat în analiza Casei Albe. „Pe subiectul Taiwan, contează mai mult ce refuză Trump să negocieze decât ce anunță cei doi lideri”, consideră Carmen Mitrea.
La două săptămâni după summitul de la Washington, comisarul european pentru comerț Maroš Šefčovič urmează să se întâlnească la Beijing, pe 8–9 octombrie, cu ministrul chinez al Comerțului, Wang Wentao, pentru a doua reuniune a Consultărilor UE-China privind comerțul și investițiile. Deficitul comercial al UE cu China a ajuns la 103 miliarde de euro în al doilea trimestru din 2026 și la aproximativ 234 de miliarde de euro în primele șapte luni ale anului.
„Washingtonul și Bruxelles-ul pun Beijingului întrebări diferite. SUA verifică dacă China își respectă angajamentele bilaterale și oferă concesii comerciale. UE verifică dacă China este dispusă să schimbe fluxurile comerciale și dezechilibrele structurale”, explică expertul.
Concluzia analizei semnate de Carmen Mitrea este că summitul de la Washington trebuie citit ca o continuare a stabilizării inițiate la Beijing, nu ca o schimbare de fond în relația dintre cele două puteri. „Summitul de la Washington nu va transforma competiția dintre SUA și China, ci continuă stabilizarea începută la Beijing”, arată expertul. Ea observă că, în timp ce Washingtonul mizează pe rezultate măsurabile și rapid verificabile, Bruxelles-ul urmărește obiective mai structurale — accesul pe piață, reciprocitatea și cauzele supracapacității industriale chineze. „Aceste câștiguri pot rămâne însă tranzacționale și reversibile”, se arată în concluzia analizei.
Pentru Europa, miza summitului constă astfel în felul în care eventualele concesii dintre americani și chinezi vor influența comerțul, industria și lanțurile de aprovizionare ale Uniunii Europene.
