Curtea de Apel Iași a motivat arestarea preventivă a lui Alexandru Toader, fiul fostului ministru al Justiției Tudorel Toader, descriind un presupus tipar infracțional repetat în relația cu studentele. Judecătorii arată că, atunci când era refuzat, inculpatul „nu ar fi renunțat, ci ar fi trecut la gesturi menite să înfrângă rezistența și să impună contactul sexual”.
Tudorel Toader susține că dosarul este, de fapt, un atac la adresa sa.
Un judecător de drepturi și libertăți de la Curtea de Apel Iași a emis, sâmbătă, mandat de arestare preventivă pentru 30 de zile pe numele lui Alexandru Toader, fiul fostului ministru al Justiției Tudorel Toader. Bărbatul, cadru didactic la Facultatea de Drept, a fost pus sub inculpare pentru presupuse fapte de agresiune sexuală, după ce cu o zi înainte fusese reținut 24 de ore. Decizia nu este definitivă și poate fi contestată de apărătoarea sa, caz în care dosarul ajunge la instanța supremă.
În cauză se fac cercetări pentru viol, agresiune sexuală, tentativă la agresiune sexuală și folosirea funcției în scop sexual, fapte despre care se presupune că ar fi fost comise față de mai multe studente ale instituției de învățământ superior. Potrivit probatoriului strâns până acum, inculpatul ar fi profitat de autoritatea conferită de funcția didactică și de poziția de superioritate față de studente pentru a comite faptele vizate de dosar.
Tiparul descris de anchetatori
Gândul a consultat motivarea Curții de Apel Iași privind arestarea preventivă a bărbatului, care este însurat și are doi copii minori. Document arată că „în acord cu argumentația parchetului, pe care și-o însușește în esență, judecătorul de drepturi și libertăți reține că pericolul pentru ordinea publică se conturează mai întâi prin modul în care ar fi fost comise faptele”.
Potrivit magistraților, probele indică suspiciunea că inculpatul s-ar fi folosit de statutul de cadru didactic pentru a se apropia de tinere aflate încă sub influența sa profesională. O restanță de refăcut, o lucrare de discutat, un examen de promovat sau un sfat juridic ar fi fost pretextele prin care solicitările sale păreau legitime, iar studentele, temătoare pentru propriul parcurs academic, ar fi avut dificultăți în a-l refuza.
Judecătorii descriu o evoluție graduală a discuțiilor, de la subiecte academice la cele personale, prin mesaje insistente și evitarea oricărui martor, până la mutarea întâlnirilor în spații private, unde tinerele rămâneau singure cu inculpatul. „Atunci când a fost refuzat, inculpatul nu ar fi renunțat, ci ar fi trecut la gesturi menite să înfrângă rezistența și să impună contactul sexual”, arată instanța.
Cazurile celor patru victime descrise de judecători
Motivarea instanței detaliază patru situații individuale, pentru a ilustra acest presupus tipar. În cazul persoanei vătămate X, vulnerabilitatea legată de evaluarea academică ar fi fost exploatată pentru a crea o dependență față de sprijinul oferit de profesor, iar un nou act sexual ar fi avut loc, la o săptămână distanță, în cabinetul facultății, imediat după un examen parțial.
În cazul victimei Y, inculpatul ar fi cunoscut o experiență anterioară de abuz pentru care tânăra îi cerea îndrumare și ar fi folosit acest context pentru solicitări sexuale și apropiere fizică, ceea ce judecătorii consideră „o împrejurare de gravitate deosebită”.
Pentru persoana vătămată Z, apeluri repetate, cereri de a discuta doar între patru ochi și refuzul unui loc public ar fi precedat intrarea în locuința ei, unde inculpatul ar fi blocat-o lângă perete, ar fi atins-o în zona sânului și ar fi sărutat-o, deși ea refuzase. În cazul numitei K, după ce invitațiile personale fuseseră respinse, inculpatul ar fi chemat-o sub pretextul discutării unei lucrări și ar fi încercat să o sărute într-un spațiu neiluminat; fapta a rămas în stadiu de tentativă, pentru că victima s-ar fi retras imediat.
Judecătorii notează că aceste persoane sunt diferite, iar comportamentul presupus infracțional se întinde pe mai mulți ani de studii, ceea ce arată, în opinia lor, o metodă constantă: funcția deschide accesul, motivul academic legitimează apropierea, iar întâlnirea privată servește cererilor și actelor sexuale. Celelalte fapte pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală s-ar înscrie în aceeași logică, chiar dacă nu au „evoluat” în abuzuri sexuale concrete.
Gravitate sporită din cauza mediului universitar
Instanța subliniază că gravitatea faptelor este amplificată de mediul în care ar fi fost comise. Facultatea de Drept formează viitori magistrați, avocați, notari și alți juriști, persoane chemate să participe la înfăptuirea justiției și care se bucură de încrederea publicului. Judecătorii arată că autoritatea didactică presupune, într-un asemenea cadru, nu doar competență, ci și un standard ridicat de integritate și respect față de limitele studenților.
Faptul că inculpatul are și calitatea de notar – un profesionist al dreptului investit cu încrederea publică – agravează, potrivit instanței, impactul presupusei folosiri a autorității pentru obținerea accesului la intimitatea studentelor, afectând nu doar persoanele vătămate, ci și încrederea în formarea juridică și în profesiile care decurg din ea. Magistrații mai notează că parcursul profesional al studentelor din domeniul juridic depinde în mare măsură de reputație, ceea ce ar explica reticența victimelor de a se opune unui profesor considerat influent sau de a semnala comportamentele inadecvate.
Potrivit instanței, pericolul este accentuat de preocuparea inculpatului pentru limitarea posibilității de documentare a contactelor. Probele sugerează că ar fi cerut ștergerea conversațiilor, folosirea unor mesaje cu dispariție automată, salvarea numărului de telefon sub o altă identitate, discuții purtate doar între patru ochi și întâlniri ferite de public, astfel încât ce se petrecea putea rămâne secret. Judecătorii apreciază că acest mod de a proceda, combinat cu poziția de autoritate a inculpatului și cu dificultatea tinerelor de a vorbi despre cele întâmplate, ar fi încurajat repetarea faptelor și ar fi amânat dezvăluirea lor.
Raportul psihologic și cercetarea disciplinară
Un raport de evaluare psihologică privind-o pe persoana vătămată X este citat pentru a explica efectele acestei asimetrii de putere. Menținerea temporară a comunicării cu profesorul ar fi fost un comportament adaptativ, explicat prin evitarea conflictului cu o persoană percepută ca autoritate și prin teama de consecințe academice, nu un semn de personalitate dependentă. Expertiza notează că stresul legat de procedură și de implicațiile pentru studii persistă, ceea ce arată, potrivit instanței, că presiunea exercitată de poziția profesorului rămâne actuală.
Documentele Comisiei de etică universitară arată că o cercetare a fost declanșată după o autosesizare din 24 noiembrie 2025, fără să existe încă o hotărâre de soluționare. Judecătorii consideră că această incertitudine instituțională, combinată cu teama de identificare, a menținut neîncrederea studentelor, astfel încât trecerea timpului de la dezvăluirile publice nu înlătură teama descrisă.
Instanța reține că atingerea adusă ordinii publice depășește efectul fiecărui episod asupra persoanei direct implicate, fiind pusă în pericol siguranța unui spațiu în care studentele ar trebui să poată frecventa cursurile și să fie evaluate fără ca aceste ocazii să devină prilej de apropiere sexuală. Persoanele vătămate ar fi recurs la amânări, justificări, sfatul prietenelor sau al părinților ori la evitarea profesorului, iar în cazul persoanei vătămate Y această conduită s-a asociat și cu renunțarea la continuarea studiilor.
Riscul actual și scopul arestării
Judecătorii subliniază că intervalul de timp scurs de la unele fapte nu poate fi privit izolat, de vreme ce inculpatul rămâne cadru didactic, iar contextul și posibilitatea de a lua legătura cu studente sub pretexte didactice nu s-au schimbat. Pericolul este, prin urmare, considerat actual, iar faptul că probele au fost strânse recent ar explica de ce măsura se bazează pe riscul real rezultat din conduita probată și din persistența condițiilor care au înlesnit-o.
Referitor la locul unde ar fi avut loc unele dintre presupusele fapte – cabinetul destinat activității didactice -, instanța arată că solicitările de favoruri sexuale și actele de natură sexuală petrecute acolo ar fi putut întări impresia victimelor că profesorul se bucura de protecție în instituție și că nu avea limite.
Potrivit art. 202 din Codul de procedură penală, scopul măsurii se raportează la buna desfășurare a procesului penal și la prevenirea săvârșirii unei alte infracțiuni. Judecătorii precizează că riscul identificat nu constă în sustragerea de la procedură, ci în posibilitatea ca inculpatul să reia contactele cu studentele sau ca persoanele vătămate și martorii să fie supuși unor presiuni, directe sau indirecte, care să le afecteze depozițiile. Un raport de evaluare psihologică din 19 octombrie 2026 arată că teama de consecințe academice și stresul legat de procedură persistă, iar poziția profesorului continuă să influențeze modul în care aceste persoane se raportează la participarea la proces.
Prin încheierea din 24 octombrie 2026, Curtea de Apel Iași a dispus arestarea preventivă a lui Toader Ionuț Alexandru pentru viol în formă continuată, agresiune sexuală și tentativă la agresiune sexuală, pe o perioadă de 30 de zile, de la 24 octombrie până la 22 noiembrie 2026 inclusiv, cu drept de contestație în 48 de ore de la pronunțare.
Ancheta jurnalistică din 2025 și reacția lui Tudorel Toader
Cazul a ieșit public în noiembrie 2025, când ReporterIS, potrivit Edupedu, publica o anchetă potrivit căreia două studente l-au acuzat pe Alexandru Toader că, „pentru a le trece examenul”, le-ar fi „hărțuit”. Una dintre ele a afirmat că ar fi cedat avansurilor și ar fi întreținut relații sexuale cu el, „prima dată în biroul lui Toader de la facultate”. La acel moment, Alexandru Toader declara pentru ReporterIS: „n-am nimic de comentat. Eu știu care este relația cu presa, în general vorbind. Orice spui, că spui, că nu spui, aveți această libertate de interpretare”.
Comisia de Etică a universității a decis în aceeași zi declanșarea unei cercetări. Consiliul Facultății de Drept al UAIC a anunțat, de asemenea, că a adoptat cu unanimitate de voturi recomandarea ca lectorul Alexandru Toader să se abțină de la activitățile didactice până la clarificarea situației, iar conducerea facultății reafirma „angajamentul ferm de respectare a standardelor de etică universitară și de menținere a calității procesului de învățământ”.
Fostul rector al Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, Tudorel Toader, susține că dosarul penal deschis pe numele fiului său ar fi, de fapt, un atac la adresa lui. „Este un atac la adresa mea, lovindu-se în Alexandru!”, a scris acesta pe Facebook, adăugând că de când fiul său este cadru didactic la Facultatea de Drept au existat mai multe episoade similare.
El acuză o avocată cu dosare penale că, pentru a-și ușura situația juridică, ar fi „motivat” două studente să dea declarații nefavorabile lui Alexandru Toader și ar fi trimis un jurnalist să le înregistreze, ceea ce ar fi dus la un subiect de presă la nivel național și, în final, la sesizarea din oficiu din dosarul penal. „Fără probe şi prin intimidare, au lovit într-un tânăr pe care acasă îl aşteaptă doi copii, dintre care unul de doar câteva săptămâni”, a mai scris Tudorel Toader.
Fostul ministru al Justiției susține că fiul său nu a cunoscut niciuna dintre acuzațiile formulate până în momentul arestării, nu a avut nicio calitate în dosar și nu a avut posibilitatea de a propune probe în apărare. „Până astăzi nu a cunoscut niciuna dintre acuzaţiile formulate, nu a avut nicio calitate în dosar, nu a avut posibilitatea propunerii probelor în apărare. Este în faţa unui dosar deja format, de care a fost total străin, iar la final i s-au prezentat acuzaţiile, considerat vinovat şi lipsit de libertate”, a scris acesta, exprimându-și încrederea că magistrații vor constata „acest abuz” și îl vor pune pe fiul său în libertate, pentru a putea formula apărări și a-i demonstra nevinovăția.
