Gazetarul Ion Cristoiu susține, în pastila sa editorială de joi, 29 noiembrie, că prin hăituirea lui Călin Georgescu Sistemul vrea să arate „cât de mioritici suntem”. El pornește de la motivarea judecătorului care a respins prelungirea arestării preventive și consideră că aceasta demontează chiar temeiurile reținerii inițiale.
Ion Cristoiu a comentat, în ediția de joi a pastilei sale editoriale, decizia Tribunalului București de a nu mai prelungi mandatul de arestare preventivă al lui Călin Georgescu. Gazetarul pornește de la un articol publicat cu o zi înainte pe site-ul Gândul, intitulat „S-a dovedit că arestarea preventivă a lui Călin Georgescu a fost un abuz”, și explică motivarea judecătorului Claudiu Corobană.
Cristoiu amintește că Georgescu fusese arestat preventiv în urma unei decizii a Curții de Apel, după ce Tribunalul București respinsese inițial cererea DIICOT, la 30 de zile de la formulare. Gazetarul leagă această intervenție de rolul DIICOT în raport cu actuala putere: „DIICOT este un volan al lui Nicușor Dan și al sistemului pe care îl conduce sau, poate, un volan al sistemului care îl conduce pe Nicușor, da, că nu cred că îl conduce, la ora actuală, ceva, nici măcar Administrația Prezidențială”.
Motivarea judecătorului Corobană
Potrivit lui Cristoiu, DIICOT a cerut o nouă prelungire a mandatului, de încă 30 de zile, însă judecătorul Claudiu Corobană de la Tribunalul București a respins cererea și a publicat motivarea deciziei. Gazetarul îl descrie pe magistrat ca fiind prezentat de G4Media drept un judecător opus Liei Savonea și magistraților corupți care, spune Cristoiu, „au pus mâna pe sistemul de justiție, temporar, după părerea mea, de la ora actuală”.
Citind motivarea, Cristoiu afirmă că judecătorul demontează practic argumentele folosite pentru arestarea de acum 30 de zile. Riscul de fugă invocat atunci ar fi fost, spune el, doar „vorbe în vânt”, vehiculate prin intermediul Antenei 3.
În privința pericolului pentru ordinea publică, a doua suspiciune invocată inițial, Cristoiu arată că judecătorul nu a găsit temei: chiar dacă ar exista o infracțiune, aceasta ar ține mai degrabă de dreptul civil. Gazetarul mai notează a treia acuzație, cea legată de constituirea unui grup infracțional organizat, pe care o numește „șmecheria prin care DIICOT încalcă drepturile omului”, folosită pentru a încadra orice faptă sub acest semn. În motivare, spune Cristoiu, se precizează chiar că un asemenea grup „nu a mai fost din ianuarie 2025”.
Dosarul distrugerii de probe
Cristoiu insistă asupra celui mai important argument desființat de judecător: acuzația unui nou dosar privind distrugerea de probe. Potrivit relatării, Georgescu ar fi chemat o firmă să verifice ceva, fără să lase telefoanele la dispoziție, iar acest gest a fost calificat drept distrugere de probe. Gazetarul citează reacția magistratului: „nu există așa ceva”.
Din acest detaliu, Cristoiu deduce că aceeași acuzație ar fi fost folosită și la Curtea de Apel, care a prelungit mandatul la termenul anterior, la fel ca prima dată. El vorbește astfel despre „un dublu abuz al justiției”.
Gazetarul mai observă că la Curtea de Apel au fost desemnați doi judecători pe care îi descrie drept „pătați”, cu antecedente de eliberare „pe bandă rulantă” a unor persoane acuzate de corupție. Cristoiu sugerează că aceștia ar fi „șantajabili” și ar fi „executat ordinul”, din cauza unor probleme proprii legate de dosare.
În concluzia pastilei, Ion Cristoiu susține că sentința pronunțată confirmă, în opinia sa, abuzurile din justiția română în cazul Călin Georgescu.
