Mandatul de şapte ani al Laurei Codruţa Kövesi la conducerea Parchetului European se încheie la 31 octombrie. Chiar în această perioadă, Comisia Europeană a publicat prima evaluare oficială a activității EPPO de la înființarea instituției. Concluzia generală este pozitivă, dar raportul confirmă și problemele de resurse și de aplicare neuniformă pe care Kövesi le-a semnalat constant.
De la 1 noiembrie, conducerea Parchetului European va fi preluată de germanul Andrés Ritter, actualul adjunct al Laurei Codruța Kövesi. Ritter a fost desemnat în martie de Parlamentul European și Consiliul UE, tot pentru un mandat de şapte ani, potrivit news.ro.
Deşi mandatul Laurei Codruţa Kövesi a debutat oficial la 31 octombrie 2019, EPPO a devenit funcțional abia la 1 iunie 2021. Aproape doi ani au fost necesari pentru construirea de la zero a noii instituții europene.
Prima evaluare oficială a activității EPPO
Comisia Europeană a publicat luna aceasta primul bilanț oficial al EPPO de la începerea activității, în urmă cu cinci ani. Instituția este descrisă drept „foarte eficient şi eficace”, cu o contribuție importantă în anchetele care depășesc granițele unui singur stat membru. Evaluarea vine însoțită de un raport separat despre Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF).
Perioada analizată corespunde aproape integral mandatului Laurei Codruța Kövesi. Datele arată o creștere spectaculoasă a activității: numărul anchetelor active a urcat de la 515 în 2021 la 3.602 la finalul lui 2025. Valoarea activelor îngheţate a crescut de la 147,3 milioane la 1,13 miliarde de euro în aceeași perioadă.
Raportul confirmă totodată dificultățile pe care procurorul-șef le-a reclamat în mod repetat: volumul de muncă mult peste ceea ce se estimase inițial, resurse insuficiente, aplicare neuniformă a regulamentului EPPO între statele membre și obstacole în cooperarea sau schimbul de informații cu alte instituții. Sinteza Comisiei recunoaște că ambiguităţile juridice din regulamentul de înfiinţare, punerea în aplicare inconsecventă în cele 22 de state participante şi sprijinul inegal la nivel naţional încetinesc soluţionarea dosarelor.
Structura hibridă, validată de Comisie
Primul raport de evaluare constată că EPPO a întărit substanţial apărarea Uniunii împotriva fraudelor la bugetul comun, încă de la debutul activității, la 1 iunie 2021. Legiuitorii europeni au proiectat Parchetul ca o structură hibridă, iar raportul consideră că alegerea s-a dovedit corectă: un colegiu central funcţionează la Luxemburg, în timp ce procurorii europeni delegaţi lucrează în cadrul sistemelor judiciare naţionale, aplicând legislaţia procedurală a fiecărei ţări. Nivelul central identifică legături între cazuri, firme şi persoane pe care serviciile naţionale, acţionând izolat, le-ar rata aproape sigur.
Când vine vorba de implementare, tonul evaluării devine mult mai rezervat. Documentul semnalează ambiguităţi juridice chiar în regulamentul EPPO, diferenţe mari între modul în care capitalele au aplicat modelul şi i-au alocat resurse, precum şi tensiuni recurente ori de câte ori biroul încearcă să schimbe informaţii cu alte autorităţi. Sprijinul statelor participante rămâne inegal, iar în practică unii procurori delegaţi gestionează dosare mult mai numeroase decât colegii lor din alte ţări.
Recuperarea efectivă a banilor rămâne veriga cea mai slabă. Comisia cere dovezi mai clare privind rezultatele obținute după ce un ordin de îngheţare se transformă în confiscare, iar sumele ajung efectiv la bugetul UE. Cifrele actuale despre confiscări reflectă mai degrabă volumul de activitate decât rezultatul final, iar raportul menţionează acest aspect fără menajamente, potrivit The European Post.
O revizuire mai amplă a arhitecturii antifraudă
Cele două documente – raportul EPPO şi cel privind OLAF – se înscriu într-un demers comun. Comisia a lansat în iulie 2025 o revizuire a întregii arhitecturi antifraudă a UE, care analizează modul în care OLAF, Parchetul European, Europol, Eurojust şi directiva penală privind interesele financiare ale Uniunii se integrează unele cu altele. Urmează acum o evaluare comună de impact care va acoperi toate cele trei instrumente.
Contextul temporal explică, potrivit The European Post, urgenţa demersului mai bine decât concluziile în sine. Negocierile pentru bugetul pe termen lung 2028-2034 sunt în plină desfăşurare, iar orice propunere de a da Uniunii noi instrumente de cheltuieli ridică aceeaşi întrebare din partea ministerelor de finanţe: cine va supraveghea ulterior banii? Un serviciu ale cărui dosare s-au multiplicat de şapte ori în patru ani oferă o parte din răspuns.
Oficialii de la Bruxelles vor include concluziile raportului în revizuirea mai amplă a arhitecturii antifraudă lansată în iulie 2025. Aceasta va cuprinde o evaluare comună a impactului asupra Regulamentului EPPO, Regulamentului OLAF şi Directivei PIF – instrumentul de drept penal care protejează interesele financiare ale Uniunii – cu scopul de a elimina lacunele dintre Parchetul European şi organismele care îi transmit cazuri.
Rămâne de văzut ce decizii va lua Bruxelles-ul pe baza acestui document. Redeschiderea regulamentului ar însemna o bătălie legislativă pe care nimeni nu şi-o doreşte tocmai acum, în plină perioadă bugetară. Totuşi, ambiguităţile sunt deja consemnate oficial, iar The European Post subliniază că legiuitorii rareori lasă nefolosită multă vreme o listă publicată de deficienţe – următorul pachet antifraudă urmând aproape sigur să facă trimitere la acest raport.
Trei priorități pentru viitor
Recomandările Comisiei conturează trei direcţii pentru următorul ciclu legislativ: o bază de probe mai solidă privind modul în care se închid dosarele EPPO şi sumele recuperate de anchetatori, reducerea discrepanţelor dintre capitale în aplicarea regulamentului şi un schimb de informaţii mai strâns cu Europol, Eurojust şi OLAF, pentru ca pistele generate de o agenţie să ajungă mai repede la procurori.
Tocmai această lacună de probe este vizată de raportul de evaluare al EPPO. Mai multe state participante au fost criticate repetat de Comisie pentru resursele insuficiente alocate procurorilor delegaţi, o deficienţă care, potrivit raportului, subminează capacitatea oficiului de a transforma anchetele în condamnări.
Pentru cetăţeni, miza este directă: fiecare euro recuperat din fondurile UE prin dosarele EPPO este un euro pe care trezoreriile naţionale sau viitoarele bugete nu trebuie să îl mai acopere. Comisia urmează să prezinte propunerile privind arhitectura antifraudă după finalizarea evaluării comune de impact, iar raportul EPPO pare pregătit să devină un reper în negocierile despre prerogativele biroului şi independenţa sa faţă de presiunile politice naţionale.
Concluziile oficiale ale raportului
Raportul Comisiei Europene, datat 21 septembrie, arată că EPPO „a reuşit să pună în funcţiune un sistem de anchetă penală şi urmărire penală la nivelul UE care funcţionează eficient, îmbunătăţind în mod semnificativ peisajul naţional, care anterior era fragmentat”.
Documentul precizează că cele mai importante realizări constau în capacitatea instituţională dezvoltată, în anchetele transfrontaliere coordonate facilitate de EPPO şi în capacităţile operaţionale create de la zero. Valoarea adăugată la nivelul UE este evidentă în toate cazurile, dar mai ales în coordonarea şi aplicarea legii la nivel transfrontalier. Relevanţa instituţiei rămâne ridicată, iar structura sa generală este, în mare măsură, coerentă, se mai arată în raport.
Comisia recunoaşte însă că EPPO este încă un organism tânăr, care activează într-un domeniu în care procedurile penale sunt complexe şi adesea de lungă durată. Din acest motiv, impactul deplin al instituției nu poate fi încă măsurat precis. Deşi performanţa instituţională şi operaţională este bine demonstrată, raportul spune că vor fi necesare mai mult timp şi date mai mature pentru a evalua rezultate precum condamnările definitive, recuperările financiare confirmate şi efectele de descurajare.
Documentul mai notează că EPPO a evoluat sub presiuni operaţionale care s-au îndepărtat semnificativ de ipotezele din proiectul legislativ iniţial, mai ales în privinţa volumului de dosare şi a resurselor necesare. Sistemul funcţionează, de asemenea, sub constrângeri legate de ambiguităţi juridice şi de variabilitatea cadrelor juridice şi procedurale naţionale, factori care pot afecta coerenţa şi eficienţa activităţii EPPO.
Evaluarea identifică mai multe domenii care necesită îmbunătăţiri: consolidarea bazei de dovezi privind rezultatele, hotărârile judecătoreşti şi recuperările; reducerea divergenţelor în punerea în aplicare la nivel naţional; îmbunătăţirea garanţiilor procedurale pentru suspecţi şi persoanele acuzate; raţionalizarea normelor EPPO privind protecţia datelor; şi consolidarea cooperării şi a schimbului de informaţii cu actorii relevanţi şi cu autorităţile din ţări terţe.
Raportul se încheie cu un avertisment privind viitorul: o atenţie continuă acordată instrumentelor operaţionale, resurselor şi cadrelor juridice va fi esenţială pentru a ţine pasul cu formele de fraudă tot mai complexe şi digitale. Aceste constatări urmează să alimenteze reflecţia mai amplă din cadrul revizuirii în curs a arhitecturii antifraudă a UE.
