Pactul migrației, legiferat prin politica europeană s-a schimbat radical, după ce Parlamentul European a aprobat recent un pact ambițios, menit să echilibreze nevoia de securitate cu principiile umanitare. Este însă și controversat, pentru că impune „amenzi” pentru țările care refuză să primească migranți în condițiile acestui acord impus.
Controlul la frontiere se va intensifica. O „filtrare” rapidă va determina eligibilitatea solicitanților de azil, asigurând o gestionare eficientă a fluxului migratoriu.
Cei cu șanse reduse de a obține statutul de refugiat vor intra în circuitul unei proceduri accelerate la frontieră. Durata maximă de șase luni va facilita o soluționare rapidă și eficientă a cererilor.
Solidaritatea europeană se va consolida. Relocarea obligatorie a solicitanților de azil va fi implementată, statele membre contribuind la o distribuție echitabilă a responsabilităților.
Consiliul UE plănuiește cel puțin 30.000 de relocari pe an a solicitanților de azil, o cifră care este totuși foarte scăzută în comparație cu aproximativ 490.000 de cereri de azil acceptate în UE în 2023, transmite PsNews.
Până acum, politica europeană de migrație se baza pe textul Dublin III. Acesta prevede ca refugiații să solicite azil în prima țară din UE la care ajung. Dar această reglementare are drept consecință plasarea cererilor de azil în țările din sudul Europei unde ajung majoritatea migranților din Orientul Mijlociu, Asia sau Africa. Pentru a remedia acest lucru, pactul privind migrația și azilul menține acest sistem, dar adaugă un mecanism obligatoriu de solidaritate, arată sursa citată.
Un mecanism special va fi activat în caz de criză de migrație. Un regim excepțional, mai strict, va fi aplicat pentru a face față afluxului masiv de migranți.
Desigur, nu toți sunt de acord. Polonia și Ungaria s-au opus deja relocării obligatorii, demonstrând persistența divergențelor în interiorul UE.
Reacțiile la pact sunt diverse. Cancelarul german Olaf Scholz consideră reforma un „pas istoric necesar”, în timp ce Comisarul european pentru afaceri interne, Ylva Johansson, o vede ca o „reparație a politicii defectuoase privind migrația”. Președinta Parlamentului European, Roberta Metsola, subliniază caracterul de „pas major” al pactului în abordarea migrației și azilului în UE.
Intrarea în vigoare a pactului este prevăzută pentru 2026, după aprobarea oficială de către Consiliul UE.
Detalii specifice merită atenție. Procedura de „filtrare” va dura cinci zile și va include verificări amănunțite. Statele membre pot returna solicitanții de azil în țări terțe considerate „sigure”. Detenția poate fi aplicată în anumite etape ale procedurii. Statele membre care refuză relocarea vor fi amendate cu 20.000 de euro per migrant.
Concluzia este clară: Pactul privind migrația și azilul marchează o nouă eră în politica europeană, care însă nu încântă pe toată lumea. Consolidarea controlului la frontiere, accelerarea procedurilor de azil și promovarea solidarității între statele membre sunt obiectivele principale ale acestui pact ambițios. Eficacitatea sa va fi atent monitorizată, având în vedere impactul semnificativ pe care îl va avea asupra gestionării migrației în Europa.
